Istorie
Graffiti (atât singular cât și plural) constă în desene sau înscrisuri realizate pe perete sau alte suprafețe, de obicei fără permisiune și în spațiul public ce variază de la simple cuvinte sau litere scrise la murale elaborate. Deși e un fenomen ce a luat amploare relativ recent (raportat la timpul istoric), iși are originile în antichitate, cu exemple datând din Egiptul antic, Grecia antică și imperiul Roman, numele fiind derivat din italienescul sgraffiare = a zgâria.
Chiar dacă e un fenomen vechi de când umanitatea, cu valențe adesea politice, poetice sau comice, graffiti-ul a fost prezent în multe subculturi de-a lungul timpului (folosit de soldați pentru a-și lăsa amprenta prin zonele în care treceau sau ulterior unele trupe punk folosind graffiti-ul și/sau stenciluri-urile pentru a se promova). Astăzi asociem acest termen cu graffiti-ul contemporan, care își are originile în cartierele sărace, cu locatari preponderent de culoare ale metropolelor americane New York și Philadelphia din anii `70.
Încă din start a fost considerat un fenomen controversat. În majoritatea țărilor, marcarea sau vopsirea proprietății fără acordul proprietarului este considerată de autorități de vandalism, motivați fiind și de utilizarea graffiti-ului de către bande de cartier pentru a-și delimita teritoriul.
Graffiti-ul cum îl știm a fost puternic influențat de mișcarea culturală hip-hop, unde reprezintă unul dintre cele patru elemente ale acestuia, alături de MC-ing (raping), DJ-ing și B-boy-ing (Breakdance), fiind și prima subcultură care a dus fenomenul la noi dimensiuni estetice și artistice, facilitate de apariția vopselei aerosol. Filmul Style Wars (Războiul stilurilor) a popularizat și mai mult fenomenul prin artiști precum Dondi, Seen și Zephyr, fiind un film atât controversat cât și apreciat în momentul apariției. Graffiti-ul este caracterizat prin litere sau cuvinte scrise stilizat, care cel mai adesea reprezintă numele artistului sau al grupului (crew).
Street art
În anii `80 apar și graffiti-urile de tip stencil cu artiști precum Blek le Rat sau Jef Aerosol din Franța, manifestații ale fenomenului ce ulterior se va numi street art (artă stradală).
Chiar dacă este realizat tot în spațiul public adesea tot ilegal, spre diferență de graffiti, acesta se adresează unui public mai variat, folosind imagini și simboluri figurative, spre diferență de literele stilizate și abstractizate ale graffiti-ului. De asemenea, street art-ul se diferențiază de graffiti și prin multitudinea de materiale și tehnici folosite. Dacă graffiti-ul era realizat exclusiv la mână liberă, street art-ul experimentează cu noi tehnici, precum stencil-ul (șabloane), paste up-uri (afișe pictate manual și lipite ulterior în spațiu public), stickere sau instalații.
O mențiune specială o merită și graffiti-ul din America Latină, în special Brazilia. Unde inegalitățile sociale, sărăcia și șomajul au dat naștere unei scene graffiti/street art extrem de vibrante.
Prin anii 2000, odată cu popularizarea internetului, are loc legitimizarea și popularizarea graffiti-ului și street art-ului. Această nouă platformă oferind posibilitatea artiștilor de a-și prezenta arta (adesea efemeră) unei audiențe globale. Odată cu acest nou tip de expunere s-a resimțit și o nouă tendință, cea a lucrărilor de o calitate artistică superioară realizate în spații abandonate, cu scopul de a fi văzută pe internet și nu pe stradă. Fenomenul graffiti-ului și street art-ului a început să primească atenție din partea brand-urilor, care doreau să se asocieze și ele cu acest nou fenomen, tânăr, rebel, proaspăt și provocator. Au început să integreze acest tip de artă în diferite campanii de promovare. Nume mari din comunitățile de artă și design venind din zona graffiti-ului. Artiști precum Basquiat, Keith Haring și ulterior OBEY (Shepard Fairey) sau Banksy ajungând veritabile super star-uri, cu operele lor expuse la cele mai prestigioase galerii, muzee și expoziții din lume.
Picturile murale
Această validare a fenomenului a dus la explozia de picturi murale în spațiul public, picturi care în trecut erau rezervate doar pentru interioarele lăcașurilor de cult, sau ale altor instituții de prestigiu. Acest nou tip de muralism nu se mai realizează prin clasica frescă, ci folosind aceleași materiale ca și în graffiti. Ele sunt picturi la scară monumentală, adesea complex realizate, comisionate fie de către instituții publice, fie de către diferite brand-uri care apelează la artiști pentru a re-capta atenția publicului desensibilizat la imaginile cu scop comercial clasice. Acest tip de conținut este distribuit pe platformele de social media masiv, iar cartierele cunoscute pentru acest tip de artă au devenit destinații turistice ce rivalizează cu capodoperele arhitecturale ca număr de vizitatori. Prin urmare, atât actorii publici, cât și cei privați și-au dat seama că picturile murale sunt extrem de potrivite pentru revitalizarea spațiului public, ceea ce a dus la o explozie de festivaluri de profil, peste tot în lume.
Pentru mulți artiști, acesta este un fenomen îmbucurător, deoarece au acces la pereți extrem de vizibili, fiind și plătiți pentru munca lor, spre deosebire de graffiti-ul și street art-ul convențional, care cel mai adesea este realizat pro-bono, pe timpul, riscul și cheltuiala artistului. Mulți artiști iți câștigă existența din muralele comisionate, ca în timpul liber și cu materialele rămase să facă lucrări de graffiti sau street art unde au libertatea artistică deplină și nu trebuie să picteze în limitele impuse de un client/finanțator. În același timp alții privesc cu scepticism și tristețe această practică, considerând-o o modalitate de îmblânzire a unui fenomen rebel; picturile murale adesea având un rol strict decorativ, ne-fiind legate de viața comunității din locul respectiv, sau mai rău devenind banere publicitare pe care graffiti-ul originar le contestă. Alți critici ai muralismului au mai menționat și faptul că acest tip de artă începe să fie dominat de către artiști proveniți din artele plastice tradiționale, atrași mai mult de perspectivele financiare și de expunere decât de pasiunea pentru desenat în spațiul public ce stă la baza graffiti-ului sau artei stradale.
Mijloace și metode de producție:
În prezent street art-ul este practicat cu un întreg arsenal de ustensile ce variază de la pensulă, markere, paste up (ilustrații pictate manual lipite în spațiu public), șabloane (stencil), trafalet, extinctor, mozaicuri, acizi pentru mătuirea sticlei, la ață și andrele prin yarnbombing (invăluirea obiectelor din spațiul public material croșetat), instalarea de mini-instalații luminoase led sau video proiecții.
Cu toate acestea, unealta care este asociată cel mai des fenomenului este sprayul cu vopsea (spray sau tub, pe scurt). Instrumentul reprezintă atât de bine fenomenul încât aproape a devenit un sinonim pentru graffiti (confuzia dintre cele două fiind una extrem de comună). Această ustensilă reprezintă combinația perfectă între următoarele caracteristici, toate extrem de căutate în acest domeniu:
- Portabilitate (de obicei, sub 500 de grame);
- Versatilitate (acoperă cu ușurință aproape orice tip de suprafață)
- Accesibilitate (între 17 și 23 de lei/bucată)
- O gamă extrem de variată de culori, capace cu grosimi diferite și presiuni diferite
Inițial pare un instrument destul de greu și stângaci de folosit, dat prin practică și exercițiu se dobândește ”can control-ul” – anume abilitatea de a folosi sprayul cu ușurință și precizie. În mâinile potrivite, poate fi folosit în a picta orice, de la murale hyper-realiste, la caligrafii sofisticate sau throw up-uri extrem de rapide.
Dacă la începuturi graffiti-ul sau street art-ul era realizat cu sprayuri procurate sau furate din magazinele de bricolaj, cu markere artizanale și capace modificate manual, acum există o întreagă industrie cu zeci de firme producătoare de produse destinate acestor arte, de la vopseluri spray, tușuri și markere speciale la mănuși, genți sau haine care să te ajute să te ”camuflezi” mai ușor.
Terminologie:
Deși are o terminologie extrem de bogată, vom prezenta cele trei tipuri de bază ale graffiti-ului, prin cea mai cunoscută clasificare, după nivelul de complexitate:
- Tag-ul: cel mai răspândit și elementar tip de graffiti, semnătura artistului sau a crew-ului, realizat într-o singură culoare, în scurt timp (câteva secunde) și cu calități caligrafice atunci când este realizat bine.
- Throw up-ul: Mai elaborat decât tag-ul, literele forme mai complexe și voluminoase, realizat din minim două culori, fiind compuse din umplutura (fill-in) și contur, uneori însoțite și de umbre sau efecte. Fiind mai elaborate, și timpul de execuție crește până la minute bune.
- Piesa (scurt de la masterpiece) este adesea cunoscută ca cea mai elaborată formă de graffiti, cu multe efecte, culori și stilizări, cu fundal și uneori cu personaj. Necesitând un timp îndelungat pentru realizare, nu sunt atât de răspândite în spațiu public, fiind adesea realizate în clădiri delapidate sau în zone unde practicarea graffiti-ului este legală.
Concluzie
Graffiti-ul și street art-ul au căpătat multiple valențe, cu mult după clasica dilemă: artă sau vandalism. Modul în care se raportează la contextul socio-economic sunt și ele aspecte importante, mai ales datorită faptului că graffiti-ul s-a folosit atât ca publicitate de gherilă, cât și în campanii anti-comsumerism. Mulți artiști nu sunt de acord ca lucrările lor sa apară în campanii publicitare în timp ce alții realizează picturi murale monumentale pentru diferite brand-uri. Unii oameni critică implicațiile comerciale în graffiti, sau faptul că a devenit prea docil sau decorativ, sugerând că acesta ar trebui să fie intim legat de interesele comunității și nu să devină o nouă formă de publicitate sau un nou mijloc de gentrificare.
Dacă practici graffiti / street art sau dacă ești interesat să te apuci, recomandăm să consulți codul nostru de bune practici în acest domeniu:
Iar dacă vrei să desenezi, recomandăm pereții legali/spațiile special amenajate pentru acest lucru: https://www.legal-walls.net/
Am realizat împreună cu partenerii noștri Iași.Travel o (H)artă a street art-ului ieșean – o poți găsi online aici: https://storymaps.arcgis.com/stories/37562a83108d46cabe91e4736418a50a?fbclid=IwAR13Q8mremQOqg0yVRQd7Xrrd06TDZa8SU7vF6v4LYabGwKQZ-iWq1IV5bI
Apreciem inițiativa ”Un-hidden” a celor de la Feeder, proiect prin care au creat o hartă a street art-ului din România – o poți găsi online aici:
https://www.feeder.ro/2017/10/28/un-hidden-bucharest-map/
Cât și ințiativa celor de la StreetArtCities pentru efortul de a realiza o astfel de hartă la nivel global. https://streetartcities.com/map/